Tulburarea de personalitate de tip borderline

borderline

(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)

Ce este tulburarea de personalitate borderline?

Tulburarea de personalitate borderline este descrisă ca tulburare prelungită a funcţionării personalităţii la o persoană cu vârsta peste 18 ani, tulburare caracterizată de modificări  ale dispoziţiei. Tulburarea implică în mod tipic nivele neobişnuite de  instabilitate despoziţională, gândire „în alb şi negru” sau gândire de tip extrem (ca mecanism de apărare); relaţii interpersonale, imagine de sine, identitate şi comportament haotice şi instabile, precum şi o tulburare a sensului sinelui. În cazuri extreme tulburarea la nivel de sens al sinelui poate conduce la perioade de disociere.

Aceste tulburări pot avea un impact negativ de durată asupra multor aspecte ale vieţii psihosociale. Acestea includ dificultăţi în menţinerea relaţiilor la serviciu, acasă şi la nivel social. De multe ori apare ideaţia suicidară, încercări de suicid, mai ales în lipsa ingrijirii adecvate.

La ora actuală se discută posibilitatea de redenumire a acestei tulburări.

Criterii diagnostice pentru tulburarea de personalitate borderline

Conform cu DSM – IV – TR există 9 criterii diagnostice pentru tulburarea de personalitate bordeline. Pentru diagnostic este necesar să fie întrunite cel puţin 5 din aceste criterii:

eforturi susţinute pentru a evita abandonul real sau imaginar

relaţii interpersonale interne şi instabile

imagine de sine persistent instabilă

impulsivitate în cel puţin 2 domenii care sunt potenţial auto-dăunătoare (ex. sex, abuz de substanţe, etc)

comportament suicidar, gesturi suicidare sau ameninţare de suicid; auto-mutilare

instabilitate afectivă datorită  unei reactivităţi dispoziţionale marcate

sentimentul de gol interior

furie inadecvată şi intensă

simptome disociative legate de stres

Caracteristici in tulburarea de personalitate borderline

Una din trăsăturile de bază ale tulburării de personalitate borderline este instabilitatea afectivă ca reactivitate la stimulii din mediu. Spre deosebire de tulburarea bipolară în care persoana trece de la emoţii pozitive la emoţii negative, în tulburarea de personalitate borderline trecerile sunt între diferite emoţii negative. Instabilitatea afectivă din tulburarea de personalitate borderline este de asemenea unică prin faptul că apare ca răspuns la stimuli din mediu: conflicte interpersonale, rejecţie percepută.

O altă caracteristică centrală a tulburării de personalitate de tip borderline este impulsivitatea: persoana se angajează în comportamente potenţial auto-dăunătoare-abuz de substanţe, promiscuitate, cheltuieli excesive, mâncat compulsiv, jocuri de noroc, condusul maşinii cu viteză mare, activităţi criminale. Conform unor teorii, persoanele care au o tulburare de personalitate de tip borderline se angajează în aceste comportamente ca modalitate de coping cu modificările afective majore pe care le experienţiază (Lineham, 1993). De exemplu persoana poate să îşi administreze droguri sau să joace jocuri de noroc ca modalitate de distragere de la emoţiile intense. Alţi cercetători susţin că aceste comportamente reprezintă pur şi simplu o lipsă de inhibiţie şi de control al impulsurilor şi că instabilitatea afectivă este rezultatul mediului haotic creat de o asemenea impulsivitate (Links, Heslagrave şi Van Reekum, 1999).

O a treia caracteristică importantă în tulburarea de personalitate borderline este afectarea identităţii, aceste persoane având un concept de sine instabil sau slab definit. Adesea îşi schimbă dramatic cariera, idealurile personale, opţiuniile, atitudinile, stilul de viaţă sau ideile privitoare la orientarea sexuală. În unele cazuri îşi bazează identitatea pe ideea că sunt răi sau lipsiţi de valoare. Conform unor autori aceste tulburări de identitate apar din faptul că persoana nu  poate integra  aspectele pozitive şi negative ale sinelui (Wilkinson – Ryan şi Western, 2000). Adesea lipsa unei imagini integrate despre sine duce la sentimente intense de gol interior, descrise ca senzaţie fizică în abdomen sau în piept, senzaţia unei găuri în el însuşi, şi este o caracteristică distinctivă a acestei tulburări (Gunderson, 2001).

Ca urmare a acestor simptome persoanele cu tulburare de personalitate borderline au dificultăţi serioase în ce priveşte relaţiile interpersonale, care sunt adesea intense şi instabile. Frecvent oscilează între idealizarea şi devalorizarea prietenilor, familiei şi partenerilor romantici, relaţiile noi ajung repede la un nivel înalt de intimitate şi intensitate, adesea urmate de sentimentul că cealaltă persoană nu este la fel de implicată, disponibilă sau ataşată.

În plus faţă de schimbările emoţionale frecvente, o emoţie uzuală la persoanele cu tulburare de personalitate borderline este furia intensă şi inadecvată, având mari dificultăţi în a-şi controla furia sau a o exprima într-un mod productiv. Furia poate lua forma agresivităţii verbale sau fizice, fiind declanşată de conflicte interpersonale sau ameninţarea de abandon şi fiind urmate de sentimente de ruşine sau vină. O altă trăsătură caracteristică a tulburării de personalitate de tip bordeline este teama constantă de abandon. Persoana îşi face griji permanente că persoanele semnificative din viaţa sa ar putea pleca, ar putea-o neglija sau rejecta în vreun fel. Este un tip de anxietate, supărare, apărută de obicei ca răspuns la separarea fizică de persoana iubită (Gunderson, 2001). Chiar şi evenimente minore, cum este întârzierea  unui prieten la o întâlnire, sau o deplasare în interes de serviciu a unui partener romantic, pot declanşa aceste temeri. Astfel că persoana cu tulburare de personalitate borderline face tot posibilul pentru a evita abandonul şi la semnele percepute de posibil abandon reacţionează cu comportamente impulsive sau ameninţarea de suicid sau auto-mutilare.

Comportamentul suicidar sau de auto-mutilare este o trăsătură importantă şi distinctivă a tulburării de personalitate borderline. Încercările de suicid sunt destul de frecvente, ca şi auto-mutilările de tipul tăierii sau arderii pielii, înghiţirii de obiecte, etc. Se crede că comportamentul suicidar este o modalitate de exprimare a durerii. Unii cercetători susţin că este o modalitate de manipulare a persoanelor din jur pentru a evita abandonul. După alţi autori auto-mutilarea ar fi o încercare de a se distrage de la emoţiile negative puternice (Lineham, 1993). Aproximativ 10% din persoanele cu tulburare de personalitate borderline se sinucid.

În momente de stres persoanele cu tulburare de personalitate borderline pot prezenta simptome tranzitorii disociative sau paranoide. Acestea includ senzaţii corporale anormale, sentimentul că a ieşit din propriul corp, experienţe vizuale sau auditive neobişnuite, ideaţie paranoidă, vorbire ciudată şi tulburare a gândirii.

Comorbiditatea in tulburarea de personalitate de tip borderline

Tulburarea de personalitate borderline este adesea comorbidă cu tulburări de pe axa I, mai ales tulburarea bipolară, abuz de substanţe, tulburări de comportament alimentar (în special bulimie), tulburarea hiperactivă cu deficit de atenţie şi tulburări anxioase (mai ales sindromul de stres postraumatic).

Comorbiditatea este important de recunoscut, deoarece un diagnostic comorbid pe axa I în cazul tulburării de personalitate borderline este un indicator al prognosticului prost, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung (Skodol, Gunderson, Phohl şi colab., 2002). Conform cu  Gunderson (2001), 15% din cei cu depresie majoră, 10% din cazurile de distimie, 15% din cei cu tulburare bipolară, 20% din persoanele cu tulburări de comportament alimentar şi 10% din dependenţii de droguri întrunesc şi criteriile diagnostice pentru tulburarea de personalitate tip borderline.

Frecventa tulburarii de personalitate borderline

Tulburarea de personalitate de tip borderline este destul de rar un diagnostic de sine-stătător şi de ce le mai multe ori sunt întrunite criteriile pentru una sau mai multe tulburări de pe axa I. Tulburarea de personalitate borderline este cea mai frecventă tulburare de pe axa II întâlnită în clinică, apărând în aproximativ 10% din cazurile tratate în afara spitalului.

În populaţia generală tulburarea de personalitate borderline apare la 1-2%, fiind mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Simptomele tulburării de personalitate borderline apar în perioada de adult tânăr; diagnosticul la copii este controversat – mulţi copii pot prezenta comportament de tip borderline fără ca în perioada de adult să mai întrunească criteriile diagnostice.

Concordanţa tulburării de personalitate borderline la gemenii monozigoţi este de 35%, iar la dizigoţi de 7%. Se pare că ar exista un fenotip de tulburări de personalitate borderline, dar dezvoltarea tulburării este influenţată de multiple trăsături de personalitate genetice.

Cauzele tulburarii de personalitate borderline

Există o asociere puternică între tulburarea de personalitate borderline şi ataşamentul nesigur, mai ales cel de tip nerezolvat, preocupat şi anxios. (Aqrawal, Gunderson, Holmes, Lyons-Ruth, 2004). Aceste stiluri de ataşament reflectă dorinţa de apropiere şi inutilitate, dar cu teamă de dependenţă sau rejecţie. Ataşamentul se pare că joacă un rol important în geneza tulburării de personalitate borderline.

Un mare număr de studii arată că există o legătură strânsă între traumele din copilărie (de ex. abuz fizic sau sexual) şi tulburarea de personalitate de tip borderline.

La baza tulburării de personalitate borderline se află trăsături importante de personalitate: impulsivitate şi dereglarea emoţională (Trull, 2000); combinaţia dintre cele două caracterizând această tulburare.

Tulburările de personalitate sunt definite ca fiind stabile şi de lungă durată (APA, 2000), dar stabilitatea tulburării de personalitate borderline poate depinde de stadiul de viaţă studiat. Pe măsura înaintării în viaţă simptomatologia pare să diminueze, deşi simptomele afective par a fi cele de durată cea mai mare.

Evolutia tulburarii de personalitate de tip borderline

Evoluţia este în general cu afectare semnificativă ocupaţională şi socială. Una din principalele complicaţii este suicidul (10%), iar o alta este auto-mutilarea (70%).

Prognosticul tulburării de personalitate borderline este relativ bun, cu remisie de la 10-15 ani după diagnosticare într-un număr mare de cazuri. Factorii asociaţi cu un prognostic prost sunt abuzul sexual în copilărie, debutul la o vârstă foarte inaintata, agresivitatea în relaţii, gândirea magică, abuzul de substanţe, trăsăturile antisociale şi paranoide (Skodol, Siever şi colab., 2002)